Procesul complet de fabricaţie al procesoarelor intel

Te-ai întrebat vreodată cum se fabrică componenta principală din motorul fiecărui calculator sau smartphone ? Ei bine, cei de la Intel îţi prezintă un ghid complet ce oferă detalii extrem de interesante, precum faptul că la baza fiecărui cip stă un material creat din nisip.

Pasul I – Silicul este al doilea cel mai întâlnit element chimic în crusta terestă. Nisipul – în special cuarţul – deţine un procent ridicat de siliciu, sub forma oxidului de siliciu, SiO₂, ingredient de bază în producerea semiconductorilor.

Topirea siliciului – Pentru început, siliciul este purificat în mai multe etape, până se atingă calitatea necesară producerii de semiconductori, stare cunoscută sub numele de Electronic Grade Silicon. Această stare permite deţinerea unui singur atom străin la un miliard de atomi de siliciu. În fotografia de mai sus puteţi vedea cum creşte un cristal folosind siliciul topit şi purificat. Rezultatul se numeşte Ingot – cilindrul negru din fotografie.

Obţinerea unui cilindru din cristal obţinut din siliciu topit şi purificat – Ingotul este produs folosind Electronic Grade Silicon. Cântăreşte aproximativ 100 kilograme şi are o puritate a siliciului de 99,9999%.

Pasul II – Ingotul este tăiat în discuri individuale de siliciu, cunoscute sub numele de wafere. Waferele sunt polişate până când suprafaţa lor devine perfect nivelată. Waferele sunt achiziţionate de Intel de la terţe companii. Pentru tehnologia pe 32 nm Intel foloseşte wafere cu un diametru de 300 mm. Atunci când Intel a început să producă chipuri, compania a tipărit circuite pe wafere de 50 mm. Folosirea waferelor de 300 mm conduce la o scădere a costului de producere a unui chip.

Pasul III – Producerea de chip-uri din waffere constă în realizarea a sute de paşi precişi.

Implantul de ioni – Wafer-ul este bombardat cu ioni pozitivi şi negativi

Eliminarea stratului fotorezistent – După implantul de ioni, stratul fotorezistent este eliminat.

Pasul IV – În schimbul aplicarii unui izolator tradiţional între tranzistor şi canal, Intel aplică mai multe strate de izolator cu constantă dielectrică ridicată.

Aplicarea izolatorului cu constantă dielectrică ridicată – Sunt mai multe tipuri de straturi moleculare aplicate pe suprafaţa wafer-ului.

Izolator cu constantă dielectrică ridicată – Această etapă arată cum a fost aplicat izolatorul cu constantă dielectrică ridicată pe întregul waffer. Materialul cu constantă dielectrică ridicată este mai gros decât layer-ul tradiţional. Are în schimb aceleaşi proprietăţi capacitive.

Pasul V - Peste waferul care se învârte este turnat un lichid, ce va acţiona ca un strat fotoprotector. Waferul este supus unei mişcări de rotaţie pentru a se asigura aplicarea unui strat fotoprotector subţire şi egal.

Expunerea – Stratul fotoprotector este expus luminii ultraviolete. Reacţia chimică este similară cu cea declanşată asupra filmului unui aparat foto atunci când se apasă butonul de surprindere a instantaneului. Materialul fotoprotector expus la lumină UV devine solubil. Expunerea este realizată prin folosirea unor măşti. Atunci când sunt folosite cu lumină UV, acestea creează un tipar pe fiecare strat al microprocesorului. Un obiectiv reduce imaginea măştii, aşa că, ceea ce este tipărit pe wafer este de patru ori mai mic liniar decât tiparul măştii. Cu toate că de cele mai multe ori sute de microprocesoare sunt construite pe un singur wafer, această poveste se va concentra doar pe crearea unui singur element al unui microprocesor – un tranzistor. Un tranzistor acţionează asemenea unui comutator ce controlează fluxul de curent electric dintr-un chip de calculator. Cercetătorii Intel au dezvoltat tranzistori atât de mici încât aproape 30 de milioane ar putea să încapă pe vârful unui ac.

Pasul VI – Materialul fotoprotector este complet dizolvat de solvent.

Gravură – Stratul fotoprotector are scopul de a proteja materialul ce nu trebuie gravat. Procesul de gravură se face folosind acizi puternici.

Eliminarea materialului fotoprotector – După terminarea procesului de creare a design-ului, materialul fotoprotector este înlăturat şi astfel forma dorită devine vizibilă.

Pasul VII – Tranzistorul – Tranzistorul este aproape finalizat. Au fost gravate trei găuri în stratul evidenţiat de culoarea roşie. Cele trei găuri vor fi umplute cu cupru sau alte materiale, fapt care va face posibilă realizarea unei conexiuni cu alţi tranzistori.

Galvanizare – Waferul este pus într-o soluţie bazată pe sulfat de cupru. Ionii de cupru se deplasează de la terminalul pozitiv la cel negativ.

După galvanizare – Pe suprafaţa waferului ionii de cupru se depun sub forma unui strat subţire.

Pasul VIII - Materialul în exces este îndepărtat printr-un proces de polish.

Strat metalic – Multiple straturi de metal sunt create pentru a se realiza o interconectare cu alţi tranzistori. Aceste conexiuni sunt create în funcţie de arhitectura şi de design-ul gândit de echipa ce dezvoltă funcţionalitatea procesorului respectiv (ex. Intel Core i5). Cu toate că chipul unui calculator apare plat, acesta are mai mult de 30 de strate ce formează un circuit complex. Dacă te uiţi la o imagine mărită a unui chip vei putea vedea o reţea intrisecă de linii de circuit şi de tranzistori.

Pasul IX – Waferele sunt supuse primelor teste de funcţionare. În această etapă, cu ajutorul unor modele toate waferele sunt testate, iar rezultatele date de chip sunt comparate cu „răspunsurile corecte”.

Tăierea waferelor – Waferul este tăiat în bucăţi, cunoscute sub numele de matriţe.

Renunţarea la matriţele cu probleme – Matriţele ce nu corespund anumitor standarde sunt aruncate. Restul se vor trimite către împachetare.

Pasul X – Substratul verde asigura interfaţa mecanică şi electrică a procesorului pentru interacţiune cu restul componentelor sistemului.

Procesorul – Un microprocesor este cel mai complex produs creat. De fapt, sunt necesari sute de paşi pentru realizarea unuia.

Pasul XI – Testarea – În etapa finala procesorul va fi testat pentru a vedea dacă răspunde bine la comenzi.

Transport – După realizarea acestor teste, procesoarele cu aceleaşi capabilităţi sunt dispuse în tăvi speciale, pentru transport.

Pachetul pentru retail –Procesoarele ajung fie direct în retail, folosindu-se o cutie precum este cea din imagine, fie ajung la producătorii de sisteme.

Transfer de date record, cu 186 gigabiţi pe secundă

În cadrul SuperComputing 2011, echipe de cercetători ce la Caltech, CERN şi University of Michigan au reuşit să transfere date în direcţii opuse la o rată combinată de 186 gigabiţi pe secundă. Echivalentul a două milioane de GB pe zi, suficient pentru a transfera 100.000 de discuri Blu-ray, cu scene bonus cu tot.

Potrivit cercetătorilor, set-ul circuit de 100 Gbps va deschide noi căi de a transfera cantităţi din ce în ce mai mari de date peste oceane şi continente, prin intermediul unor asemenea reţele globale de fibră optică.

Realizarea este o privire în viitorul foarte apropiat al viitoarei generaţii de tehnologie reţelistică, care va permite în doar câţiva ani transferul datelor cu viteze cuprinse între 40 şi 100 Gbps.

Te gândeşti probabil la ce sunt necesare asemenea viteze. Ei bine, doar experimentul care implică Large Hadron Collider de la CERN generează circa 100 petabytes de date, adică circa patru milioane de discuri Blu-ray, date ce trebuie analizate de echipe de cercetători de pe întreaga planetă.

sursa: connect

IBM prezice viitorul: 5 inovaţii pentru următorii 5 ani

Ca şi în fiecare an, IBM lansează Next 5 in 5, o listă de inovaţii care ar putea remodela faţa tehnologică a planetei în viitorul apropiat.  Alegerile de anul acesta mai jos.

Energia corpului va alimenta gadgeturi

Orice se mişcă generează energie, iar această energie poate fi utilizată pentru a alimenta majoritatea gadget-urilor din jur. Progresele din domeniul energiei refolosibile vor face posibilă folosirea energiei kinetice generate atunci când pedalezi sau faci jogging pentru a extinde autonomia telefonului mobil sau a laptopului. Soluţii de acest gen sunt deja disponibile însă în viitor ele vor deveni mult mai eficiente şi mai răspândite.

Adio carneţel cu parole

Identitatea ta biologică va fi utilizată pentru a facilita accesul comod şi sigur la serviciile care necesită autentificare. Datele biometrice, cum ar fi trăsăturile faciale, scanările retinei şi amprenta vocală vor fi folosite pentru a genera o parolă unică, construită în jurul profilului ADN al fiecărei persoane. Sisteme inteligente vor putea citi şi utiliza această parolă unică în timp real,reducând timpul de acces şi nevoia de a folosi soluţii vulnerabile. Imaginează-ţi de exemplu că pentru a retrage bani de la bancomat va trebui să îţi rosteşti numele şi să stai nemişcat în faţa unei camere care îţi va scana chipul şi retina.

Cititul gândurilor, mai aproape de realitate

Imaginează-ţi că pentru a suna pe cineva nu va trebui decât să te gândeşti la acest lucru sau că vei putea mişca cursorul de pe ecran cu ajutorul minţii. Cercetătorii din domeniul bioinformaticii lucrează deja la concepte care le permit senzorilor să îţi citească activitatea cerebrală, expresiile faciale, nivelul de concentrare şi entuziasmul.

Aceste date vor putea fi apoi implementate în diferite aplicaţii, de la jocuri şi noi modalităţi de interacţiune cu gadget-urile şi până la programe medicale menite să îi ajute pe pacienţii afectaţi de autism, spre exemplu.

Tehnologie pentru toţi

Accesul la tehnologie va deveni universal, posibilitatea de conectare la internet fiind disponibilă aproape în orice zonă a globului şi aproape oricui. În următorii cinci ani vor fi livrate circa 5.6 miliarde de dispozitive mobile, ceea ce înseamnă că peste 80% din cei 7 miliarde de oameni de pe glob vor avea un gadget cu acces la o reţea mobilă în buzunar. Preţurile vor scădea şi ele, deschizând calea şi pentru cei fără prea multe resurse materiale. Acest lucru se întâmplă deja în India, spre exemplu, unde locuitorii din sate utilizează deja telefoanele mobile.

Adio spam

Sutele de mesaje spam care populează folderele mailului vor deveni de domeniul trecutului într-o scurtă perioadă de timp. Acest lucru se va realiza prin mai multe metode. În primul rând emailurile vor fi atât de targetate şi integrate cu profilul tău personal încât conceptul de spam nu va mai fi valabil. Vei primi oferte cu bilete la trupa preferată şi recomandări exact pentru datele din calendar în care nu ai nimic programat. În funcţie de preferinţele tale companiile îţi vor trimite oferte de produse care ţi-ar putea trezi cu adevărat interesul şi îţi vor oferi metode extrem de simple de a cumpăra aceste produse.

Filtrele de spam vor deveni de asemenea extrem de performante, eliminând din start mesajele periculoase sau complet inutile.

sursa: connect.ro

battery powered by paper

(Credit: AFP)

Termites--those pesky insects that you fear might invade and destroy your home--may actually be responsible for the new wave of eco-friendly batteries, if Sony has anything to do with it.

At the Eco-Products 2011 exhibition in Tokyo, Sony showed off a bio-battery prototype that gets its power from shredded paper. In the demo, pieces of paper and cardboard were dropped into a water mixture to magically turn on a small fan. Instead of magic though, the Japanese electronics company took a lesson from nature.

Similar to the way termites and white ants digest wood and convert it into energy, Sony uses an enzyme called cellulase in the water mixture to break down the paper to glucose sugar. The sugar is then processed by additional enzymes and oxygen and converted to hydrogen ions and electrons, which provide the fuel for the battery.

Though the bio-battery isn't as powerful as the batteries available on the market today, it does have enough juice to run an MP3 player. However, it does show that an environmentally friendly battery is possible, as the bio-battery does not contain any harsh chemicals or metals.

This isn't the first time Sony has experimented with green battery technology, as the company showed off a sugar-powered battery back in 2007.

(Via BBC News)

Smallest Electronic Circuits

 team of scientists, led by Guillaume Gervais from McGill's Physics Department and Mike Lilly from Sandia National Laboratories, has engineered one of the world's smallest electronic circuits. It is formed by two wires separated by only about 150 atoms or 15 

The discovery, published in the journal Nature Nanotechnology, could have a significant effect on the speed and power of the ever smaller integrated circuits of the future in everything from smartphones to desktop computers, televisions and GPS systems.

This is the first time that anyone has studied how the wires in an electronic circuit interact with one another when packed so tightly together. Surprisingly, the authors found that the effect of one wire on the other can be either positive or negative. This means that a current in one wire can produce a current in the other one that is either in the same or the opposite direction. This discovery, based on the principles of quantum physics, suggests a need to revise our understanding of how even the simplest electronic circuits behave at the nanoscale.

In addition to the effect on the speed and efficiency of future electronic circuits, this discovery could also help to solve one of the major challenges facing future computer design. This is managing the ever-increasing amount of heat produced by integrated circuits

Well-known theorist Markus Büttiker speculates that it may be possible to harness the energy lost as heat in one wire by using other wires nearby. Moreover, Buttiker believes that these findings will have an impact on the future of both fundamental and applied research in nanoelectronics.

The research was funded by the Natural Sciences and Engineering Research Council of Canada, the Fonds de recherche Nature et Technologies of Quebec, the Canadian Institute for Advanced Research and the Center of Integrated Nanotechnologies at Sandia National Laboratories.

Scientists have engineered one of the world's smallest electronic circuits. It is formed by two wires separated by only about 150 atoms or 15 nanometers (nm). (Credit: Image courtesy of McGill University)

source: sciencedaily.com

Optical diode

 Researchers have created a new type of optical device small enough to fit millions on a computer chip that could lead to faster, more powerful information processing and supercomputers.

The "passive optical diode" is made from two tiny silicon rings measuring 10 microns in diameter, or about one-tenth the width of a human hair. Unlike other optical diodes, it does not require external assistance to transmit signals and can be readily integrated into computer chips.

The diode is capable of "nonreciprocal transmission," meaning it transmits signals in only one direction, making it capable of information processing, said Minghao Qi (pronounced Chee), an associate professor of electrical and computer engineering at Purdue University.

"This one-way transmission is the most fundamental part of a logic circuit, so our diodes open the door to optical information processing," said Qi, working with a team also led by Andrew Weiner, Purdue's Scifres Family Distinguished Professor of Electrical and Computer Engineering.

The diodes are described in a paper to be published online Dec. 22 in the journal Science. The paper was written by graduate students Li Fan, Jian Wang, Leo Varghese, Hao Shen and Ben Niu, research associate Yi Xuan, and Weiner and Qi.

Although fiberoptic cables are instrumental in transmitting large quantities of data across oceans and continents, information processing is slowed and the data are susceptible to cyberattack when optical signals must be translated into electronic signals for use in computers, and vice versa.

"This translation requires expensive equipment," Wang said. "What you'd rather be able to do is plug the fiber directly into computers with no translation needed, and then you get a lot of bandwidth and security."

Electronic diodes constitute critical junctions in transistors and help enable integrated circuits to switch on and off and to process information. The new optical diodes are compatible with industry manufacturing processes for complementary metal-oxide-semiconductors, or CMOS, used to produce computer chips, Fan said.

"These diodes are very compact, and they have other attributes that make them attractive as a potential component for future photonic information processing chips," she said.

The new optical diodes could make for faster and more secure information processing by eliminating the need for this translation. The devices, which are nearly ready for commercialization, also could lead to faster, more powerful supercomputers by using them to connect numerous processors together.

"The major factor limiting supercomputers today is the speed and bandwidth of communication between the individual superchips in the system," Varghese said. "Our optical diode may be a component in optical interconnect systems that could eliminate such a bottleneck."

Infrared light from a laser at telecommunication wavelength goes through an optical fiber and is guided by a microstructure called a waveguide. It then passes sequentially through two silicon rings and undergoes "nonlinear interaction" while inside the tiny rings. Depending on which ring the light enters first, it will either pass in the forward direction or be dissipated in the backward direction, making for one-way transmission. The rings can be tuned by heating them using a "microheater," which changes the wavelengths at which they transmit, making it possible to handle a broad frequency range.

This illustration shows a new "all-silicon passive optical diode," a device small enough to fit millions on a computer chip that could lead to faster, more powerful information processing and supercomputers. The device has been developed by Purdue University researchers. (Credit: Birck Nanotechnology Center, Purdue University)

source: sciencedaily.com

Batteries with nanoparticle

New research from Stanford University could point the way to large-scale, long-lasting power grid batteries. These kinds of batteries would be especially useful for making technologies like solar and wind power more practical, allowing vast amounts of storage to be stored for periods of time in which the skies are calm or overcast.

Researchers at Stanford University have used nanoparticles of copper hexacyanoferrate to create electrodes that could lead to large batteries for storing excess power from the electrical grid for future use.

These might be best used in wind and solar farms, the researchers stated in a paper published in a recent issue of Nature Communications.

The nanoparticles allow for faster charging and discharging of electricity and could allow the creation of low-cost large batteries that have a relatively long life.

"For years we've been looking for a viable way to store commercial volumes of energy, whether through compressed air, hydro pump systems or through whatever new technologies are out there," Frank Maisano, an energy analyst at Bracewell Giuliani, told TechNewsWorld.

"The researchers are certainly trying to address the right parameters by focusing on technologies that can be low-cost, long-lived and highly efficient," Haresh Kamath, program manager of energy storage at electric utility industry group the Electric Power Research Institute, told TechNewsWorld.

"The next step would be to show that the material would work in an electrochemical cell, and then to show that the cells can be made practically into a battery in the real world," Kamath added.

Copper Hexawhat?

The Stanford researchers demonstrated that crystalline nanoparticles of copper hexacyanoferrate can work as a battery electrode in low-cost liquid electrolytes.
Copper hexacyanoferrate is an analog of Prussian Blue, a dark blue pigment used by artists, which goes by the chemical name "iron(III)-hexacyanoferrate(II)."
After 40,000 deep discharges at a 17 C rate, the crystals retained 83 percent of their original capacity.
The C rating is the maximum safe continuous discharge rate of a battery pack. A 10C rating, for example, means the battery pack can be discharged at 10 times its capacity as measured in milliamp-hours, or mAh.
A battery made with copper hexacyanoferrate technology would serve wind and solar power sources, which require stationary energy storage systems that can operate for many cycles at high power, with high round-trip energy efficiency at low cost, the researchers stated.
At modest current densities, the hexacyanoferrate crystals can achieve round-trip energy efficiencies of 99 percent, the researchers found.

Why Copperhexacyanoferrate?

Copper hexacyanoferrate crystals have an open framework that let an electrode charge or discharge without being damaged by letting ions move in and out of the electrode freely.
Ions are electrically charged particles.
This free movement makes for very rapid charging and discharging of the electrodes.
The researchers used hydrated potassium ions and a water-based electrolyte.

Worshipping the Sun and Wind

The availability of wind and solar power depends on the climate, and they have to be captured when available.
While these sources of energy are more environmentally friendly than traditional fossil power plants, they have a downside.
The output of traditional fossil power plants can be controlled by increasing or decreasing the flow of fuel, which lets operators manage the amount of power generated in response to demand, EPRI's Kamath said.
However, wind and solar power is wasted when it's throttled, Kamath pointed out. Further, when these energy sources aren't available, other backup sources of power such as gas turbines must be used.
Low-cost, highly efficient energy storage would resolve this wastage problem, Kamath remarked.

To Research, Perchance to Dream

There's just one problem with the copper hexacyanoferrate crystal electrode the Stanford researchers developed -- it only provides half the equation for a new battery.
The electrode's chemical composition means it can only be used as a high-voltage cathode. Batteries need a low-voltage anode as well as a high-voltage cathode
The researchers have begun investigating various materials for the anode. Until an anode is tested, however, things will remain up in the air.
"You're looking at an uncertain technology that, while promising in the lab, may not be as practical on a commercial scale," Bracewell's Maisano stated.
"We've had some very promising [storage] technologies but the problem is, we haven't been able to scale them up and have them work cost-effectively," Maisano added.
Still, although it might take "a few years" to bring this copper hexacyanoferrate technology into the real world, "any advance in this area is potentially very exciting," EPRI's Kamath said. 

source: technewsworld.com

Habitable planet

Kepler-22b is the closest planet yet to Earth in terms of its potential for supporting life. However, it is so far away that we wouldn't be able to send any possible inhabitants a message, much less plan a visit. Still, "the discovery that the planet Kepler-22b is in the habitable zone around a sun-like star is a crucial step towards discovering life outside the solar system," said astrophysicist Mario Livio.

NASA's Kepler mission on Monday confirmed the discovery of a small planet 600 light-years away from Earth in the "habitable zone" of a star not unlike our own sun.

About 2.4 times the size of Earth, the newly confirmed planet -- called "Kepler-22b" -- is the smallest yet found to orbit in the middle of the habitable zone, or the region where liquid water could exist on a planet's surface.

This diagram compares our own solar system to Kepler-22, a star system containing the first "habitable zone" planet discovered by NASA's Kepler mission. The diagram shows an artist's rendering of the planet comfortably orbiting within the habitable zone, similar to where Earth circles the sun. Image credit: NASA/Ames/JPL-Caltech

Though scientists don't yet know if Kepler-22b is primarily rocky, gaseous or liquid in composition, its discovery is a step closer to finding planets similar to Earth.
"This is a major milestone on the road to finding Earth's twin," said Douglas Hudgins, Kepler program scientist at NASA.
Of 54 habitable-zone planet candidates reported in Feb. 2011, Kepler-22b is the first to be confirmed. The discovery will be published in The Astrophysical Journal.

A 290-Day Orbit

While Kepler-22b is larger than Earth, its orbit of 290 days around a sun-like star is much like that of our own world. Though it is smaller and cooler, the planet's host star also belongs to the same class -- dubbed "G-type" -- as our sun.

To discover such planets and planet candidates, Kepler measures dips in the brightness of more than 150,000 stars as indications of planets crossing in front of them. At least three such "transits" are required to verify that a signal is a planet.

A variety of instruments are used to review and verify observations made by the Kepler spacecraft, including ground-based telescopes and the Spitzer Space Telescope. Making that task more difficult, Kepler observes a star field in the constellations Cygnus and Lyra that can only be seen from ground-based observatories between spring and early fall.

More Than 1,000 New Candidates

"Fortune smiled upon us with the detection of this planet," said William Borucki, Kepler principal investigator at NASA Ames Research Center, who led the team that discovered Kepler-22b.

"The first transit was captured just three days after we declared the spacecraft operationally ready," Borucki added. "We witnessed the defining third transit over the 2010 holiday season."

Kepler has also discovered more than 1,000 new planet candidates, nearly doubling its previously known count. Included among those are 10 that are close to Earth's size and orbit in the habitable zone of their host star, but follow-up observations will be necessary to determine whether they are true planets.

'A Crucial Step'

"The discovery that the planet Kepler-22b is in the habitable zone around a sun-like star is a crucial step towards discovering life outside the solar system," Mario Livio, a senior astrophysicist with the Space Telescope Science Institute, told TechNewsWorld.

While the fact that liquid water can exist on the surface of the planet "does not necessarily mean that there is life there, we think that liquid water is a NECESSARY ingredient for life," Livio explained.

Planets discovered by Kepler "are not the easiest targets for follow-up observations because of their distance," he added. Still, "they provide the important information that these planets do exist, and with time, they will provide us with information about the frequency of such planets."

Future telescopes, such as the James Webb Space Telescope and its successors, will attempt to identify "biosignatures" in the atmospheres of these planets, Livio noted.

'We Couldn't Get There'

The discovery is an interesting one, but even if Kepler-22b does turn out to be habitable, it likely won't have any practical implications for humans anytime soon, Paul Czysz, a professor emeritus of aerospace engineering at St. Louis University, told TechNewsWorld.

"We couldn't get there if we had to," Czysz said.

The star system closest to Earth, Alpha Centauri, is just over four light-years away from Earth, he pointed out, meaning that it would take more than four years to travel there at the speed of light, or 40 years at one-tenth of the speed of light.

'We're Isolated'

We can't yet even come close to speeds of one-tenth of the speed of light, however, making the prospect of trying to travel the 600 light-years to Kepler-22b completely prohibitive, Czysz said.

Humans also haven't yet come up with a transmitter than can send a signal that far, Czysz added, making any prospect of trying to send a message in case there's life on Kepler-22b equally bleak.

"As it stands right now," he concluded, "we're isolated."

source: technewsworld.com

The God's particle

Scientists working at the Large Hadron Collider in Switzerland have edged a little closer to confirming the existence of the Higgs boson, or "God particle." Although there is still a high degree of uncertainty, they expect that data gathered in 2012 will either find the particle or prove it doesn't exist. Either result would represent a major advance in understanding the workings of the universe.

Scientists are getting very close to proving or disproving the existence of the subatomic particle known as the "Higgs boson."

The list of possible hiding spots for the Higgs boson particle has been narrowed down, according to teams carrying out experiments at CERN's Large Hadron Collider in Geneva Switzerland.

The existence of Higgs boson -- also know as the "God particle" -- is key to explaining why there is mass in the universe. It will likely be another year before scientists have enough data to say whether the elusive particle really exists.

A typical candidate event including two high-energy photons whose energy (depicted by dashed yellow lines and red towers) is measured in the CMS electromagnetic calorimeter. The yellow lines are the measured tracks of other particles produced in the collision.

The particle would weigh in at about 125 billion electron volts -- about 125 times heavier than a proton and 500,000 times heavier than an electron, according to physicists working on theATLAS experiment at LHC.

They have seen "tantalizing hints" in the mass region, but "we cannot conclude anything at this stage," said Fabiola Giamnotti, an ATLAS spokesperson.

"Given the outstanding performance of the LHC this year," Giamnotti said, there should be enough data to revolve the puzzle in 2012.

Scientists working on the CMS experiment at LHC also made some intriguing observations, excluding the existence of the SM Higgs boson in a wide range of possible Higgs boson masses, and expect data collected in 2012 to illuminate their findings.

No Higgs Boson' Would Be Big News

The fact that it may not even exist "in and of itself would be interesting," said Enderle, "because that would mean some core calculations we use to explain how the universe works are faulty."
If it does exist, the Higgs boson is likely a very large little particle.
It would qualify as "a massive elementary subatomic particle," Charles King, principal analyst at Pund-IT, told TechNewsWorld. "It will also reinforce the Standard Model of modern particle physics, including the existence and creation of mass."
The development and construction of CERN's Large Hadron Collider underlines the importance of this point, he noted. "LHC's funding was largely predicated on searching for and finding elemental particles including the HB."
The biggest surprise might be that the Higgs boson particle doesn't exist. The impact of confirmed nonexistence could be as great as discovering the particle.
"That point is obviously central to so-called 'Higgs-less models' which depend on other mechanisms for mass generation," said King.
The Higgs boson quest is just one of the missions of the LHC. In another fascinating area of research, investigators reported indications of subatomic particles traveling faster than the speed of light.
If proven, "that would contradict Einstein's theory of special relativity," said King.

source:technewsworld.com

micro stick

Un stick mai mic decât îți poți imagina

Published Wednesday, December 21, 2011 By Cristi. Under Stiri  Tags: DataTraveler, Flash, Micro, Stick, USB  

Unitățile de stocare a datelor și portabilitatea au însemnat pentru multă vreme transportul unui dispozitiv voluminos și sensibil. Kingston Digital lansează dispozitivul de stocare USB, DataTraveler Micro, una dintre cele mai mici unităţi Flash USB pe care le puteți găsi pe piață. În ciuda dimensiunilor reduse spațiul oferit poate ajunge până la 16GB.
DataTraveler Micro se ataşează cu uşurinţă, fără blocarea altor porturi şi poate fi utilizat pentru stocarea, transferul şi schimbul de fotografii, clipuri video, muzică şi alte fişiere.

Celule fotovoltaice speciale

Inginerii francezi pun la punct o soluţie pentru a face o mică revoluţie în ceea ce priveşte producerea de „energie verde”. Este vorba de eliminarea panourilor fotovoltaice prin integrarea celulelor fotovoltaice în diferite materiale utilizate pentru construcţia obiectelor.

Unul din inginerii participanţi la acest proiect, Nicolas Malandain spunea: „ID Composite este la bază o companie prestatoare de servicii către corporaţii. Echipa este formată din trei membrii, ingineri şi tehnicieni. În acelaşi timp ne aflăm în legătură cu o instituţie de învăţământ IUT din Saint Brieuc ei aducându-şi contribuţia prin cercetările realizate cu ajutorul studenţilor.”

În cadrul unei teme de cercetare lansată anul trecut, se propunea aducerea de invovaţii în ceea ce priveşte energia regenerabilă. Una din temele propuse a fost utilizarea algelor verzi ce se găsesc din belşug în apele oceanului Atlantic.

În schimb anul acesta, proiectul propus de ID Composite constă în dezvoltarea unor sisteme autonome şi anume obiecte ce necesită alimentare cu energie electrică, dar care sunt plasate în zone unde branşarea la reţeaua de energie electrică este imposibilă. Pentru a îndeplini aceste cerinţe se utilizează energia solară. Obiectivul fiind integrarea celulelor fotovoltaice în material. Dificultatea implementării soluţiei constă din faptul că celulele fotovoltaice utilizate pe scară largă sunt rigide. Pentru a le putea încorpora în diferite materiale, este necesar utilizarea unor celule flexibile. În acest punct şi-a adus contribuţia compania Flexcell, ce fabrică celule fotovoltaice imprimate pe polimeri flexibili.

În cele din urmă, tot ce rămânea de făcut echipei de cercetători era integrarea celulelor flexibile în materialele din care erau făcute obiectele avute în vedere. A fost utilizată o tehnică ce implica transferul răşinilor cu ajutorul unei matriţe. Această constă în injectarea unei răşini în spaţiul dintre două matriţe, dar tehnica este destul de laborioasă şi costisitoare pentru acest proiect. Aşadar s-a recurs la o metodă ceva mai simplă ce implica utilizarea unei singure matriţe ce conţinea fibrele de material şi în care era injectată răşina.

Etapa următoare consta în utilizarea unui material ce avea atât proprietăţile unei sticle subţiri, rezistentă şi transparentă pentru a oferi o protecţie optimă celulelor fotovoltaice dar şi pentru a permite trecerea luminii.

În cele din urmă a fost realizat un prototip de către echipa ID Composite. În baza acestui prototip se va elibera şi un brevet pentru a patenta metodele de construcţie utilizate. Se doreşte ca proiectul să atragă atenţia companiilor asupra posibilităţilor oferite de această tehnologie. Astfel şantierele navale ar putea folosi noua tehnică pentru construcţia vapoarelor. Până în prezent panourile şi celulele fotovoltaice erau expuse capriciilor vremii, cu noua metodă acest punct slab este practic eliminat.

Astfel pe cât de inovator este, proiectul impune o pierdere în ceea ce priveşte eficienţa panourilor solare dar sistemul se doreşte a dota echipamente autonome, aşadar merită investiţia.

sursa: chip.ro

Ultrabook

După cum se știe, Intel a decis pe parcursul acestui an să promoveze conceptul de Ultrabook, un soi de MacBook Air pentru restul producătorilor, alții decât Apple. Un Ultrabook se vrea a fi un laptop foarte subțire, foarte ușor, oferind o foarte bună performanță dar și o mare autonomie. Cu astfel de sisteme portabile existente pe piață, Intel speră că elanul tabletelor va mai fi temperat, pentru că, la urma urmei, cui nu-i place un notebook la fel ca MacBook Air, mai ales dacă prețul este unul bun. Aici intervine însă marea problemă. Cel mai ieftin MacBook Air de la Apple vine cu un preț de 1000 USD iar Intel și-ar dori ca producătorii de notebook-uri să realizeze ceva similar, macar la același preț, dacă nu mai ieftin, altfel Air-ul nu ar da nimanui nici o șansă. În această direcție Intel chiar a instituit un fond de 300 de milioane USD pentru asistență inclusiv la nivel de coordonare a producției, pentru ca acest proiect să reușească, compania americană sperând ca în 2012 nu mai puțin de 40% dintre notebook-urile vandute să facă parte din această clasă a Ultrabook-urilor. Fabricanții taiwanezi se plâng însă de faptul că nu pot atinge ținta de 1000 USD în actualele condiții de piață, pentru că, din ținta finală de 1000 USD cât ar trebui să coste cele mai ieftine ultrabook-uri, o mare parte din costuri o deține procesorul, sistemul de operare, display-ul și [eventual] SSD-ul, profiturile lor finale fiind astfel minime. Ei afirmă că, dacă Intel nu reduce din prețurile procesoarelor, singura soluție este să includă proceosre mai lente și alte componente mai ieftine, însă este posibil ca în acest fel produsul rezultat să nu se mai prea încadreze în clasa Ultrabook-urilor.

Până una-alta, cumpărăm „Ultrabook”-urile originale tot de la Apple, sub forma lui MacBook Air.

Şapte gadget-uri pe care le vom înlocui

Nu trebuie să fii un clarvăzător pentru a-ţi da seama că multe dintre gadget-urile atât de populare astăzi vor fi de mult uitate în 2020, şi aceasta pentru că tehnologiile avansează din ce în ce mai rapid. Un exemplu concret îl constituie începutul anilor 2000, când comercianţii făceau de zor reclamă la MP3 playere şi la netbook-uri – pentru ca, zece ani mai târziu, în 2011, acestea să fie aproape complet înlocuite de smartphone-uri şi tablete.

În aceste condiţii, e de la sine înţeles că multe dintre gadget-urile şi dispozitivele pe care le folosim din plin şi fără de care nu ne putem închipui viaţa vor deveni istorie peste alţi 10 ani. Desigur, ele se vor mai găsi pe piaţă, însă cu siguranţă că nu vă vor mai trezi interesul aşa cum o fac acum.

Stephen Baker, analist la NPD Group, mai dă un exemplu concret – videorecorder-ele, pe care le putem găsi încă în unele magazine şi care constituiau în 1992 o culme a tehnologiei, vor ajunge în curând să fie considerate adevărate „antichităţi”. În aceeaşi categorie intră casetofoanele, radiourile cu tranzistori sau dischetele. Acest tip de produse este comercializat în continuare de către retaileri, dar numai pentru că mai există nostalgici interesaţi de ele.

Deci, care ar fi următoarele gadgeturi în pericol de a se demoda? Site-ul MainStreet a întrebat specialiştii în domeniu şi ne oferă un top al produselor „pe cale de dispariţie”.

Sistemele GPS

Se pare că zilele în care şoferii erau dispuşi să scoată uşor din buzunar 200 de euro sau chiar mai mult pentru un navigator GPS au cam trecut… Nu numai pentru că preţul dispozitivelor „standalone” s-a redus considerabil, ci şi pentru că acestea au început să piardă teren în favoarea terminalelor de tip smartphone cu ecran tactil de dimensiune mare.

„Dispozitive portabile de navigare de genul celor vândute de TomTom sau Garmin nu se vor mai vine în 2020, pentru că – cel mai probabil – smartphone-urile vor prelua această funcţionalitate, dar şi pentru faptul că sistemele GPS vor fi sisteme integrate standard în autovehicule”, crede analistul companiei de cercetare Forrester, Charles S. Golvin. Practic, în viitor, sistemele GPS vor fi destinate doar unui segment specific de utilizatori. „Cel mai probabil, piaţa pentru aceste dispozitive o vor reprezenta amatorii de alpinism, companiile de transport sau armata. Pentru marea majoritate a utilizatorilor, dispozitivele GPS vor fi irelevante sau redundant”, completează Stephen Baker.

E-reader-ele

În scurta lor istorie, dispozitivele e-reader au evoluat extreme de mult de la un produs de sine stătător, cu tastatură la unul cu ecran senzitiv şi, mai nou, la versiunea unei tablet hibrid. Dacă e să îi dăm crezare lui Golvin, piaţa pentru e-readere va dispărea până la sfârşitul viitoarei decade. „Tabletele vor supli nevoia de e-readere, în acelaşi fel în care iPod-ul va fi înlocuit de smartphone-uri. Tabletele vor servi nevoia utilizatorului de a citi o revistă sau o carte. Pe scurt, nu va mai fi nevoie ca acesta să cheltuiască bani pe un dispozitiv specializat pentru lectură, atunci când va putea citi uşor folosind o tabletă, pe care o poate folosi şi pentru alte operaţiuni”, este de părere Charles S. Golvin.

Cât de mult va scădea cererea de dispozitive e-reader? Acesta depinde, până la urmă, de progresele pe care le vor face tehnologiile constructive ale diplay-urilor. Una din principalele cerinţe ale utilizatorului pentru un astfel de dispozitiv o constituie ecranul e-ink, care oferă cititorului senzaţii similare lecturii unei cărţi „pe hârtie” – superioare lecturii pe un LCD. Potrivit lui Golvin, însă, producătorii lucrează la o modalitate de a îmbina cele două experienţe de lectură, pentru a oferi utilizatorilor o tabletă dublată de un autentic e-reader. Chiar şi atunci, pe piaţă vor mai exista şi dispozitive de sine stătătoare, însă nu în număr mare. „S-ar putea ca prin 2020 să putem cumpăra un e-reader extreme de ieftin, la doar 20 de dolari – însă volumul vânzărilor va fi minim, asemănător cu cel al CD-playerelor în ziua de astăzi”, precizează acesta.

Telefoanele mobile simple

Telefoanele cu funcţii de bază vor cădea, în scurt timp, victime ale smartphone-urilor cu funcţii avansate. Tim Bajarin, ziarist specializat în tehnologie şi analist principal la Creative Strategies, crede că 80% din totalul telefoanelor mobile vândute în 2015 vor fi smartphone-uri, proporţia urmând să crească la 100% până în 2018.

Declinul rapid va fi influenţat de scăderea semnificativă a preţului pentru telefoanele inteligente, dar şi de cifra de afaceri mai mare pe care acestea le vor asigura operatorilor de telefonie mobilă. „Chiar şi astăzi, profiturile acestora sunt obţinute seama serviciilor pe care le asigură şi nu pe seama telefoanelor în sine”, spune Bajarin, care este sigur că operatorii vor prefer să renunţe la telefoanele cu funcţii de bază în favoarea smartphone-urilor, care se pot vinde împreună cu un număr mai mare de servicii.

Camerele digitale cu funcţii de bază

Când Apple a lansat iPhone 4S, nu doar producătorii de smartphone-uri s-au temut de concurenţă, ci şi producătorii de camera digitale. Cel mai recent telefon de la Apple are o cameră calitativă de 8 megapixeli, care poate înregistra video HD la 1080p.

Până de curând, acest tip de specificaţii era doar apanajul aparatelor de fotografiat, dar acum şi acest segment de piaţă este luat cu asalt de smartphone-uri. Rob Enderle, analist principal la Enderle Group, este de părere că rolul camerelor digitale low-end va fi preluat de telefoanele inteligente, pe măsură ce utilizatorii se vor fi săturat să poarte după ei un aparat foto, chiar şi atunci când au în buzunar un telefon care poate face poze calitative.

„Aparatele de tip săpunieră – în mod particular cele al căror preţ este mai mic de 200 dolari – vor fi înlocuite în totalitate de celularele cu cameră foto”, spune Enderle. Acesta crede, în schimb, în viitorul camerelor foto , din moment ce mulţi entuziaşti în ale fotografiei îşi doresc aparate de calitate, profesionale, peste ceea ce oferă un smartphone în materie de imagine.

DVD player-ele

DVD playerele sunt pe cale de a fi depăşite de playerele Blu-ray, care le vor „scoate” de pe piaţă până la sfârşitul deceniului. „Playerul DVD va fi înlocuit de serviciile de conţinut digital”, spune Ian Olgeirson, senior analist la SNL Kagan, care precizează că serviciile de streaming de filme, de genul Netflix, reprezintă viitorul.

„Dispozitivele Blu-ray sau oricare alt format de redare video de generaţie mai nouă va prelungi durata de viaţă a acestui tip de dispozitive de redare – însă discurile vor fi cu siguranţă depăşite”, completează acesta. Ideea de a introduce un disc într-un player pentru a urmări un film va părea atât de demodată ca şi opţiunea de a asculta muzică folosind un disc de vinil şi un pick-up – ceea ce ne duce la următorul produs de pe listă…

CD-urile şi DVD-urile inscriptibile

Folosirea de suport de tip CD sau DVD pentru a stoca şi/sau viziona conţinut va reprezenta în curând o noţiune depăşită. „CD-urile vor fi cu siguranţă depăşite mai repede de 10 ani, pentru că totul se va baza pe distribuţia de conţinut digital – aşa că putem spune adio discurilor strălucitoare”, crede Bajarin.

Aceasta se va datora, în parte, noilor opţiuni privind streaming-ul de muzică şi filme sau serviciilor de download digital, dar şi celorlalte opţiuni eficiente de stocare – drive-uri USB, HDD-uri extreme sau serviciile in cloud.

Consolele de jocuri

Dispozitivele de tipul Wii, PlayStation sau Xbox vor mai exista, probabil, şi peste 10 ani – numai că vor arăta complet diferit. Enderle crede că, decât să dea banii pe o consolă separată, utilizatorii vor prefer să cumpere un dispozitiv de tip Smart TV care include şi un sistem de gaming.

Nu vom neglija nici tabletele şi smartphone-urile, care îşi vor îmbunătăţi considerabil opţiunile de gaming. „Sistemele analog nu vor mai prinde cu siguranţă sfârşitul acestei decade. Putem vedea de pe acum că Wii se străduieşte din greu să rămână pe piaţă, în timp ce PlayStation întâmpină dificultăţi”, spune Rob Enderle. Sistemul de jocuri al viitorului va fi cel care nu se va mai concentra doar pe jocurile video ci va oferi o mulţime de opţiuni de divertisment, cum ar fi internetul şi vizionarea de filme.

sursa: chip.ro